Meniu Pagini
TwitterRssFacebook
Meniu Categorii

Publicat de pe feb. 27, 2008 in Activism | 1 comentariu

Pop-ulism: acadeaua poporului

Am participat ieri la o conferinţă pe populism.
Participanţii, majoritatea din Germania şi România au vorbit de definiţiile populismului şi de pericolul populismului in noul context mondial. Vorbitorii au atins de asemenea subiectul populismului neoliberal şi de pericolul de a combate populismul prin populism.

Cu toate acestea am remarcat faptul că toţi au ignorat o problemă important – cel puţin în opinia mea.

Se referă la transformarea revendicărilor sociale în teme demagogice în ochii opiniei publice. Vorbesc aici de imaginea pe care opinia publică tinde să o aibă pe diferite teme sociale precum protecţia socială, serviciul public, etc. Pentru că oamenii tind să fie din ce în ce mai dezamăgiţi de către politică tind să privească partidele şi politicienii care vorbesc despre aceste teme sociale ca pe nişte populişti.

lol_orange-100x751.jpg

De exemplu tindem să ne remarcăm în media fraze precum: „sindicatele cer DIN NOU o nouă mărire salarială deşi situaţia economică este grea”, „partidul social democrat doreşte mărirea pensiilor chiar dacă ştiu că economia nu poate suporta” sau „proiectele pe mediu sunt prea scumpe”. Aceeaşi imagine afectează de asemenea marile proiecte de infrastructură care sunt din ce în ce mai criticate deşi ştim cu toţii că progresul nu poate venii decât prin prin muncă pentru şi în direcţia acestuia.

Prin urmare cum poţi bate populismul fără să fi populist? Ce trebuie să faci atunci când teme sociale sunt private ca fiind populiste deşi tu le aperi de ani de zile deja? Cum poţi combate idea neoliberalistă conform căreia revendicările şi luptele sociale depăşesc capacitatea economiei naţionale?

In mare se pare că peste tot în Europa, şi mai ales în ţările din Europa de Est, cultura socială de stânga tinde a fi pusă la colţ de către argumentul conform căruia situaţia economică mondială nu poate support aceste revendicări : « nu mai cereţi o mărire salarială pentru că firma poate părăsi ţara », « nu mai faceţi grevă pentru mărirea protecţiei sociale », « nu mai cereţi un serviciu public », etc.
Astăzi populismul este deghizat în spatele nivelului mare de birocratizare care există din păcate foarte mult chiar şi la nivel European. Cultura birocratică priveşte revendicările de stânga ca fiind populiste, utopice, idealiste şi fără susţinere în viaţa economică şi socială reală.

Prin urmare influenţate de către acest nou trend al expertizei birocratice, partidele de stânga tind din păcate să viseze din ce în ce mai puţin la un viitor mai bun pe când partidele de dreapta nu au nicio problemă în a apăra status-quo.
Dar ceea ce descrie pentru mine ideile de stânga, ţine mai ales de acest drept de a visa la un viitor mai bun, de a gândi şi a lucra pentru el. Fără speranţa pentru un viitor mai bun sau o schimbare în bine, valorile de stânga nu pot exista. Ideile noastre nu pot exprima un obiectiv social şi uman adevărat dacă nu putem reconstruii o nouă cultură socială bazată din nou pe încredere şi dorinţa de schimbare şi o viaţă mai bună.

(pentru final daţi click aici)

1 comentariu

  1. Se pune problema echilibrului ce-l stabilesti intre ce doresti tu pentru tine (partid) si ce doresc altii de la tine (electorat)… Populistii sunt doar niste politicieni mai egoisti decat altruisti.

    1=

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *