Meniu Pagini
TwitterRssFacebook
Meniu Categorii

Publicat de pe feb. 3, 2009 in Activism, Bucuresti | 3 comentarii

REMEMBER: Inceputurile social-democratiei

Incepand de azi va propun, alaturi de colegii nostri, un istoric al socialismului si social-democratiei.

Voi incepe prin a prezenta istoria dezvoltari acestei doctrine, pe viitor largind aria articolelor, urmand a prezenta idealurile, ideeile si curente din familia socialista, principalii ganditori, politicienii romani si straini.

Sper ca aceste subiecte sa starneasca discutii si va astept cu eventuale completari si sugestii de articole.

Socialismul utopic este cel care a dat lumii mai multe curente politice: marxismul, leninismul, stalinismul, maoismul, social-democratia si social-liberalismul, etc, fiecare avand in general aceeasi baza filozofica, dar diferind punerea in aplicare. Despre primele patru curente putem spune ca in mare sunt variatiuni pe aceasti tema comunista (si nu sunt singurele), fiecare avand ceva in comun cu celelalte, dar fiind in acelasi timp diferita.

Idealurile socialiste sunt vechi si pot fi gasite in Biblie in ambele Testamente, insa asteptandu-se o interventie Divina pentru ca totii sa fie egali in drepturi si  resurse, idealuri care de altfel a dus la realizarea primelor manifestari sociale mai apropiate de un posibil socialism. Poate ceea mai clara manifestare este aceea a Taboritilor, extremisti ai Miscari Husite (1419 – 1436), foarte putin cunoscutii, care au creat prima comunitate “comunista”, formata majoritar din tarani si mici mestesugari care au sustinut ideea ca nu trebuie sa mai existe stapan si servitor. Dar comunitate din Tabor (Cehia) a avut norocul minelor de aur pe care le controlau. Pana la urma au fost readusi pe calea cea “dreapta” in 1434 de armatele catolice care au “rezolvat” astfel miscarea eretica. Printre alte “pacate” ale lor este si faptul ca erau niste „adamiti”, adica, umblau goi precum Adam si Eva (cam greu de imaginat in lupte).

Dar in toate manualele veti gasi ca inceputurile socialismului sunt puse pe seama unor ganditorii mai recenti, insa prima lucrare difera. Unii il prezinta pe Thomas Morus si a lui carte “Utopia” (1516) ca si cartea de baza a inceputului socialismului utopic, iar dupa altii prima teorie socialista este reprezentata prin opera contelui de Saint-Simon (1760-1825). Se poate observa o diferenta in ceea ce priveste anul nasteri socialismului filozofic.

Thomas Morus (More) prezinta in cartea sa relatarile unui marinar despre o lume ideala. Cartea este impartita in doua parti: prima, in care condamna cu asprime randuielile existente in Anglia inceputului de secol XVI-lea, si o a doua care opunea acestor randuieli o structura mai buna a statului, care ar fi existat pe insula Utopia.

Utopia, de la ce se trage si conceptul de utopic, imposibil de realizat, este o insula pe care totii sunt egalii in drepturi si obligati, femei si barbati, fara a exista clar o clasa conducatoare. Totii au parte educatie asemanatoare barbatii si femeii, muncind impreuna pentru binele comunitati.

Aceasta insula este impartita in 54 de districte aproximativ egale, conduse de orase. Organizarera statala se face astfel: fiecare 30 de familii aleg o persoana oficiala, un filarh, iar 10 filarhi aleg un protofilarh. Filarhii aleg prin vot secret la o adunare speciala pe principele statului, care, bazandu-se pe Senat, format din persoanele oficiale alese de popor, carmuieste Utopia, avand in sarcina sa nu numai treburile administrative, ci si intocmirea planului economic si evidenta produselor muncii.

In legatura cu viata populatiei aceasta se desfasura pe urmatoarele coordonate: produsele ce rezultau in urma muncii campului se predau orasului, exceptie facand doar acelea necesare traiului zilnic, fiecare cunoaste un mestesug ce se practica in familie. Fiecare orasean trebuia sa stea la tara numai 2 ani. Ziua de munca era de 6 ore, totii barbatii si toate femeile fiind atrasi in mod obligatoriu, se manca in comun si traiau in locuinte obstesti care aveau gradina, cu schimbarea locuintei o data la 10 ani. Hainele erau simple si identice, fara obiecte de podoaba. Podoabe de aur aveau sclavii (introdusi de Morus pentru muncile de jos pe care nimeni nu ar fii fost dispus sa le practice, in abatoare si in salubritate)care purtau inele, cercei iar lanturile si catusele erau tot din acest metal. Aurul si argintul erau atat de dispretuite incat se foloseau pentru oalele de noapte. Scalvi erau din randul prizonierilor de razboi, criminalilor care isi ispaseau osanda sau a condamnatiilor la moarte din alte state rascumparatii de cetatenii Utopiei. Copii lor insa puteau deveni cetateni liberi.

Se considera de cei care il accepta pe Thomas Morus (More) ca prim filozof socialist ca este urmat de lucrarea “Cetatea Soarelui” a lui Tommaso Campanella, un calugar dominican, editata in 1623. In fruntea cetati sale, ce se situa pe o colina inalta impartita in 7 mari inele ce purtau numele celor 7 planete, se afla un demnitar care este in acelasi timp si cel mai invatat om din republica si primul ei preot. Aparatorii cetatii erau totii cetatenii, barbatii si femeii, care i-au parte la Marele Consiliu al Locuitorilor Republicii, care desemneaza candidatii pentru cele mai inalte dregatorii.

In fond la Morus este o republica aristocratica, in fruntea careia se afla intelectuali, oameni de cultura. Statul lui Campanella o teocratie mai speciala, inscrierea de la varsta de 14 ani in ordinul monahal spunandu-si cuvantul si in alte aspecte ale organizari.

Spre deosebire de Morus el reduce la 4 ore ziua de munca, solarienii fiind ajutati de progresul tehnic in indeplinirea obligatiilor zilnice. Restul timpului era la dispozitia lor. Existau dormitoare comune, ospatarii mari (sali de mese comune), si lucru important nu exista monogamie. Persoanele mai in varsta alegeau perechiile avand grija ca intelepti, care erau tot timpul ocupat sa se impreuneze cu femei de o natura focoasa si frumoase (ce va spuneam de intrarea de tanar in manastire?)ca astfel sa nu de-a nastere la debili. Iar copii sunt crescutii de catre colectivitate, fara a-si cunoaste vreodata parintii.

Va urma…

by Petru Ioan Solomon

3 Comentarii

  1. Utopia lui Morus este considerata astazi mai degraba o „farsa” literara, de la numele ei (nicaieri) pana la ordinea sociala pe care o propovaduieste (cu destula ironie). Farsa sau nu, lucrarea a dat nastere la un intreg „curent” intelectual, la comunitati utopice (Owen, Fourier) si, zic carcotasii, chiar la state utopice (URSS, de exemplu). Atunci s-a realizat ca utopia…poate naste monstri! Si asa a aparut anti-utopia: Orwell, Huxley, Zamyatin si altii! Intrebarea a inceput sa se puna: egalitate sau libertate? Le putem oare avea pe amandoua? Asta e una din dilemele stangii, cred eu, si in ziua de azi.
    Interesant subiect, asteptam continuarea 🙂

  2. Interesant demersul ….astept continuarea in care as vrea sa citesc exact diferetele intre social-democratie, socialism-liberal, maoism, marxism…

  3. Este interesant articolul, dar mi-as dori sa aflu mai multe lucruri. Imi fac lucrarea pe tema socialismului utopic. daca aveti mai multe informatii as dori sa-mi trimiteti si pe mail. bravo pt ceaa ce faceti!

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *