Capitalismul: O poveste de dragoste

“Capitalism: A Love Story” poate fi considerat continuarea “Fahrenheit 9/11″ Michael Moore axandu-se pe o analiza aprofundata a colapsului capitalismului si implicit a cotidianului democratic american, condamnand dictatura financiara a marilor coorporatii financiare din S.U.A. In atentia regizorului au stat principalii actori de pe Wall Street si echipa guvernamentala a celui de-al doilea mandat a Presedintelui american George W. Bush.

Periplul lui Moore incepe cu o scurta comparatie a societatii decandete romane dupa sec I a.Chr. si decaderea Americii zilelor noastre. Filmul este structurat printr-o serie de mici evenimente ce reflecta starea decadenta a societatii americane. Incalcarea drepturilor omului, abuzuri, manipulari, ilegalitati si violarea constitutionala sunt doar cateva dintre problemele grave cu care societatea de peste Atlantic se confrunta. Cred ca acest film poate fi asemanat pe alocuri cu alte doua pelicule: “Mondo Cane” – stilul in care sunt prezentate rapid diverse mini-povestioare de viata (Istorie Orala – atat de raspandita la nord-atlantici) si „Maradona” a lui Emil Kuturica ca stil de autoimplicare auctoriala (tot un film-documentar de stanga).

Desigur, Moore e Moore, unic in felul lui de a aborda problema. Michael Moore, devenit “actor civic”, se ia la harta, in fata sediilor, cu rechinii din finante sau paznicii de la poarta, inconjoara bancile si bursa cu banda galbena de delimitare a campului infracţional, şi striga prin portavoce sa iasa toti din cladire cu mainile sus.

Pe dedesubtul amuzamentului provocat de pelicula, se ridica totusi numeroase semne de intrebare. Se pare ca acel „American Way” este doar un stund mediatic astazi si ca celebraza fraza a lui Nikita Mihalkov „Tot ce spunea propaganda comunistă despre socialism era fals. Tot ce spunea despre capitalism era adevărat.”, isi gaseste corespondent in ziua de astazi.

Probabil ca multi critici il vor eticheta pe Moore ca un socialist extremist dar filmul sau consider ca este binevenit pentru comunitatile occidentale. Poate ca multi americani isi vor amintii mai des de traditia fabricilor Ford decat de numarul de albume vandute de Britney Spears sau Jay-Z. Colateral, fimul atinge o latura a crizei mai putin discutata, criza morala, societatea americana marsand mai ales pe directia industriei entertainment-ului la sfarsitul secolului XX, inceputul secolului XXI.

Horia Gabriel Nasra, PES@ Cluj